Premiul ŞTEFAN ROMEO GHIOC

Ursitoarele - Un roman premonitoriu despre viaţă şi viaţa dincolo de moarte

URSITOARELE...UN ROMAN PREMONITORIU DESPRE VIAŢĂ ŞI VIAŢA DINCOLO DE MOARTE... Prietenia dintre un mocan şi un aromân a străbătut deceniile, cu puterea pe care respectarea principiilor privind valoarea unui om a putut-o da!
Românul, tatăl meu, Ştefan Romeo Ghioc si aromanul, prietenul sau de-o viata, Mitre Caraman, reprezinta amândoi puncte de reper in domenii care au marcat viata orasului Tulcea. Mocanul-Romanul a reprezentat si reprezinta poate ziaristul cel mai complet, producator de alti tineri ziaristi talentati si, mai ales, cel mai longeviv ziarist din orasul Tulcea, dar si un om de cultura care a lasat posteritatii 6 volume de proza si poezie.

URSITOARELE

Aromânul reprezintă un punct de reper în economia locală, punând o amprentă unică asupra modului in care economia locala s-a dezvoltat de-a lungul tot a decenii de viata. Prietenia i-a adus laolalta la amurgul vietii fiecaruia dintre ei, unul povestindu-si viata, celalalt punand in paginile unei carti cu stilul sau incofundabil o viata ca in filme... 

Ursitoarele reprezintă viaţa aromânului de renume Mitre Caraman, scrisa pe parcursul a mai bine de 1 an de romanul la fel de cunoscut Stefan Romeo Ghioc, in paginile unei carti pe care cel din urma nu a mai apucat sa o vadă publicata, dar pe care o anunta deja cu nerabdare premonitorie, in gandurile sale de autor din volumul Pasaportul de Piatra, aparut in anul in care autorul a trecut la cele vesnice! O carte in care scriitorii tulceni au revăzut si gustat din nou amprenta inconfundabila a scrisului lui Stefan Romeo Ghioc, in care prietenii deloc puţini au revăzut viaţa plină de invataminte ale unui aroman intre aromani, dar si romani!

DESPRE TINE, TATĂ!

Astăzi nu te-am uitat dragă tată. Astăzi împreună cu prieteni, colegi ai tăi, rude, ţi-am spus La Multi Ani de ziua numelui ca si cum ai fi fost alaturi de noi... Ne-am dat seama toti ca intr-adevar esti cu noi in sufletele noastre si amintirile noastre frumoase cu tine taticul meu drag!

ÎN ULTIMA VREME NU AM MAI POSTAT DIN OPERA TA MAI NIMIC PENTRU CA...

pregătim celor care au vizitat pagina ta in repetate randuri o dezvaluire completa a nestematelor lasate de tine acestei lumi- poezii de o profunzime intensa pe care doar sufletele neadormite o pot avea!

Vom lansa primele e-book-uri cu cărţile tale in asa fel incat cei care sunt deja interesati de acestea sa le cunoasca usor. Vom arata nu doar poeziile tale profunde tati, dar si romanele de proza extraordinar de VII, de pline de UMOR, dar un umor dramatic pe care doar oamenii care accepta realitatea dar combatand-o in acelasi timp o pot face.

Şi la fel de curand colegii tai, scriitorii tulceni, vor anunta lansarea unui concurs anual de creatie literara si publicistica in memoria ta, draga tati.

PE CURÂND LA URMĂTOAREA POSTARE TATI!

CRĂCIUN CU ÎNGERI

Dragul meu tată, de aici din efemerele trăiri lumeşti trimit gândurile mele spre veşnicia in care te-ai imbracat cu bunăvoinţa Celui de Sus. Trimit din trecerea clipelor, catre veşnicia in care te scalzi acum, iubirea mea cea mare si greu de cuprins in cuvinte pentru tine, tata! 

Pendulez între realitatea lui "nu mai esti langa mine" si înţelegerea lui "vei fi mereu in inima mea". Reusesc cu greu sa nu te mai caut langa brad cu privirea si sa imi imaginez ca sufletul tau e mai presus de inaltimea oricarui brad lumesc, in lumea stelelor care imbraca dansul vesnic al îngerilor!
Şi pentru ca e vremea colindelor, te colind acum cu magia unui cantec strabun si stiu ca il vei auzi de acolo din ceruri!

Craciun Fericit alaturi de Ingeri, dragul meu tata!

PENTRU CA STIU CAT DE MULT ITI PLACE DRAGA TATA!

Tudor Gheorghe; Au inebunit salcâmii; 2011

Tudor Gheorghe, "Primavara Simfonic", "Dorul călător",  un concert vocal-simfonic susţinut de orchestra simfonica şi corul Filarmonicii Piteşti la 21 mai 2008.

Îţi trimit o bucurie dragă tati, pe aripi de înger, la tine in acordurile atat de dragi tie sa urce... Un Tudor Gheorghe, artistul veritabil, cum il numeai tu cu bucuria celui ce isi contura viata intreaga din seva operelor adevarate- scrise, cantate, pictate, sculptate... Asculta tata aceste melodii, alaturi de mine, alaturi de noi cei ce ne lasam inconjurati de vraja lor, trăindu-le cu adevărat

35...

In miez de noapte ma gandesc la tine Draga Tata...

Ma gandesc cum trec minutele, asteptand sa apari cu zambet larg pe buze, zambetul tau bland si cald, inconjurat de florile magnifice cu micii spini ce poarta numele de trandafiri, soptind cuvintele de care am mereu nevoie la fiecare an, din nou, mereu, din nou...

Un dor atat de definit si totusi imposibil de descris...

Privirea mea cauta cu speranta amintirea imaginii tale, auzul meu memoreaza din clipele trecute si parca totusi mai vii ca niciodata, cum ma strigai pe nume, la 7, 17, 20, 30...astept inca sperand ca voi auzi si acum al tau 35...

Dar Draga Tata in sufletul meu te regasesc mereu, in rugaciunea mea de zi cu zi, in lumina tainica a candelei ce straluceste toata iubirea mea catre tine!

Nu te teme sa iubesti acele momente in care viata iti arata drumuri necunoscute spre univers,

Cand clipele iti arata intr-un crampei cat de eterna e trecerea lor si cat de mereu sunt de fapt langa noi…

Nu te teme de uitare sau de vreo liniste grea, fara sfarsit…

Nu te gandi ca la un moment dat nu vei mai gandi si ca tot ce se poate simti nu se va mai putea simti…

Nu tresari atunci cand vei auzi ceea ce altii nu vor putea auzi…

Nu te intrista cand vei vedea ceea ce altii vor plange ca nu pot inca vedea…

Nu te chinui incercand sa spui ceea ce altii inca nu vor sa auda…

Lumea aceasta e una  fara sfarsit, e  lumea vietii din care nu vom pleca de fapt niciodata,

A vietii in care iubirea cladeste mereu autostrazi spre infinit, ca intr-un cerc de neoprit,

In care tu ma iubesti pe mine, eu te iubesc pe tine

Si iubindu-ne astfel nu vom fi niciodata pierit….

Pentru ca mereu va ramane cineva cu ceva de iubit…

Suntem de fapt o generatie fara sfarsit,

In care doar nume se schimba pe fondul nestins al  iubirii aflate sub semnul infinit!

                                            

 ITI MULTUMESC DIN SUFLET TATI... AM AUZIT NUMAI CE SOAPTA TA...

SOAPTA CELOR "35"

O viaţă de cuvinte în imagini - Mai bine de o lună fără...Ştefan Romeo Ghioc

Ziarul Delta din 18 noiembrie 2011:

Ziarul Delta: http://www.ziaruldelta.ro/

Ziarul Delta: Lumea cuvintelor de aici spre dincolo - In memoriam Ştefan Romeo Ghioc

Articol apărut în ziarul tulcean Delta din 28 octommbrie 2011:

Ziarul Delta: http://www.ziaruldelta.ro/

JURNALISM DE DECENII

*Din 1976 până în 1993 - redactor la ziarul DELTA;

*Din 1992 până în 1994 - pune bazele primul ziarul post-revoluţionar tulcean INEDIT PRESS;

*Din 1994 până în 1996- pune bazele primei televiziuni locale şi aduce televiziunea prin cablu în Tulcea- CONY SATV;

*În perioada 1996-2001- purtîtor de cuvânt şi ofiţer de presă la ARBDD;

*Între 2001- 2006, corespondent judeţean cotidiene naţionale CURENTUL, CRONICA ROMÂNĂ; Reprezentant judeţean al agenţiei naţionale de presă ROMPRES

Ziar DELTA 1979

                         ZIAR DELTA 1988

ATEMPORAL

Timpul poate are puterea de a şterge multe... însă oricâte clipe ar trece sentimentul pur şi adevărat al iubirii e imposibil de sters... 

Cred că singurul sentiment imposibil de sters in aceasta lume este iubirea...cate dovezi de mare dragoste sunt in lumea aceasta mare care au traversat secole, milenii, carora nici macar nu li se mai stie momentul şi totusi dovada lor a strabatut timpul direct catre atemporal...

SCRISOARE PENTRU TATAL MEU

Într-o lume nebună în care poate ai suferit, să nu uiţi tata că ai avut mereu alături dragostea familiei, să nu uiti ca orice pas de departe al tau auzit ma facea sa sar in sus si sa strig cu imensa bucurie “vine tati”… Sa nu uiti sclipirea din ochii mei atunci cand incepeai sa imi spui povesti sau cand imi aduceai o ciocolata sau cand mare fiind imi spuneai atat de puternic si simplu "bravo"... 

Să şti ca voi fi mereu recunoscatoare pentru munca si truda care se regasesc in albul atat de frumos din pletele tale, din perii asprii ai barbii tale. Care se regasesc in desenul atat de frumos şi placut al ridurilor ca niste randuri ale unei povesti de-o viata, dragul meu tata.

Dragostea e singurul dar ce imi sta imi putinta sa iti dau din toata fiinta rasplata pentru tot ce ai facut cu drag pentru mine. Si iti promit tata ca nu te voi lasa niciodata sa te simti insingurat. Iti voi citi mereu din poeziile cu Esenin pe care le iubesti atat de mult, iti voi arata desenele lui Grigorescu acelea cu  joaca din ulita copilariei tale la care jinduiau din cand in cand si te linisteai apoi doar privindu-ma pe mine…

Tată ai reuşit sa faci atatea lucruri frumoase in viata, ai putut sa depasesti atatea obstacole, ai trecut prin atatea intamplari, ai vazut si auzit atatea lucruri, tata, am atatea sa mai invat de la tine, as vrea sa iti zic ca inca mai ai de muncit cu mine… as mai avea atat de multe sa iti spun, să îţi ofer…

LUMEA CUVINTELOR DE AICI SPRE DINCOLO

Romeo Ghioc a fost cu siguranta un jurnalist desavarsit, cunoscut de foarte multa lume, de-a lungul a decenii de exercitare a unei profesii incercate puternic de tarele unui regim dur, de tranzitia catre ceva necunoscut dar indelung asteptat cu miros de libertate si hatisul cailor intortocheate, ca un labirint al stabilizarii unei democratii intr-o tara obisnuita cu greutatile.

Jurnalistul Romeo Ghioc a trecut la cele vesnice, dar in mod neindoielnic memoria si mostenirea lasate de el din aceasta activitate sinuoasa, in care trebuie sa pastrezi obiectivitatea si puterea adevarului, in acelasi timp cu incercarea de a ramane in permanenta om, vor fi mereu puternice. Mostenirea lui nu se numara doar in miile de articole publicate in cei 30 de ani de jurnalism, din care aproape 20 de ani petrecuti ca redactor la ziarul cel mai vechi al Dobrogei, cotidianul Delta. 
Mostenirea lui nu se numara doar in zecile de colaborari cu ziare centrale, la care a avut si prieteni foarte buni, fosti colegi in anii de facultate ai academiei de jurnalism Stefan Gheorghiu, prieteni care sunt si acum adevarati guru ai presei romanesti- Lelia Munteanu, Rodica Simionescu. Sau prieteni plecati inaintea lui la cele vesnice si care acum cu siguranta l-au reintalnit- Radu Anton Roman sau chiar un cunoscut al sau din tinerete, celebrul Adrian Paunescu, oltean ca si el, care a fondat un cenaclu nemuritor. 

(Articol aparut IN MEMORIAM- cotidianul tulcean DELTA, 28 octombrie a.c.)
Mostenirea lui Romeo Ghioc o reprezinta si multi actuali jurnalisti locali formati cu rabdare de el de-a lungul anilor, care ii datoreaza un nume si o initiere in cunoastere si apoi inevitabil in recunoastere.

Jurnalismul este o meserie teribil de grea, in care echilibrul familial de pastrat devine o adevarata provocare. Lucru reusit de dansul prin cresterea unei fiice care ii calca incet si sigur pe urme ca si mod de gandire, de scriere, a unei fiice de care l-a legat o profunda prietenie a invatarii continue a celor necesare unei vieti reusite.

Foarte multa lume si-a luat saptamana trecuta adio de la un om greu incercat de acele hatisuri ale tranzitiilor de orice fel, incercari pe care le-a transpus cu un condei nemuritor in poezii extrem de adanci ca si mesaje de transmis celor din jur. Foarte multa lume a plans pe cel care, acum daca gandim la rece, a initiat lucruri in premiera pe plan local, a fost un deschizator de drumuri in multe: un mare iubitor de sport, a creeat o imagine adevarata sportivilor locali si i-a promovat cu incapatanare- a scris despre volei, baschet, box, canotaj, atletism; mare iubitor de sah a fost initiator al Trofeului de sah al ziarului Delta; mare iubitor de delta a scris enorm despre viata oamenilor din delta, unde si acum cand i se pronunta numele, foarte multa lume reactioneaza; mare iubitor de poezie si cultura a fost printre fondatorii principali ai Asociatiei Scriitorilor Tulceni.

CAND..

Desperechiati si palizi,

aproape de varsare,

cand linia finala vom

trage, ezitand

de-o ultima-ndoiala,

de-o ultima-ntrebare

desperechiati si singuri,

mai singuri ca oricand

cand umbra, agatata

de-un ultim rest de soare

ne va mai tine inca

la maluri, neplecati,

mai cautand raspunsul

la marea intrebare,

mai cautand o umbra,

de umbre cautati;

cand mult prea grea va

pare pe umeri rosi de

vreme

(deja ca o aripa

spre noapte cautand)

camasa stravezie

a altei epiderme

si-aceeasi intrebare

raspunsul cautand

camasile de huma in

care toti bunicii

ca intr-o nunta muta

tacuti s-au infasat

ne-or inveli tacute

cand noi

incet pleca-vom

cutremurand sub pleoape

raspunsul asteptat...

(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI 2001)

TOT MAI ADES

Tot mai ades mi-este greu

sa intarzii mereu

prin aceste hatisuri de luna,

de soare, unde totul se naste

iar in finaluri se moare;

tot mai ades mi-este greu

prin cuibare de fluturi

fluturand a mereu

inspre zari ce nu sunt,

orizonturi mutate intruna de vant

ori pescarusi rataciti pe pamant;

tot mai ades intregul ma strange

intre vami de miere-durere

si lacrimi de sange

si doar pescarusii-mi

sunt fratii, surorile

care-mi mai muta zarile

mai departe, mai incolo, mai sus

de rasarituri, de luna,

de miere-durere, de

orice perisabil apus...

(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

AUTOPSIE

Aduceti dar

trupul Poetului

inca odata ucis

de cantecul

tulburator de frumos

al Vesniciei;

presarati-l

pe patul acela de flori

si cautati-i lacrima

uitata-n

batistele sufletului;

despicati-i cu grija

somnul

pana aproape de vis

si la urma,

la urma verdictul:

"Fie-i ingerii aproape..."

(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI 2001)

POETUL

Poetul

e acea nesiguranta eterna

din care curg vesnicii

de fantani nedormite;

e aratarea nearatata, de

care se-mpiedica injurandu-l

cei temporar vii.

Poetul

e picatura de vin pietrificata

de prin toate iubirile lumii.

Poetul

e tristetea tuturor care

si-au dospit trecerea

dinspre ieri spre azi, cersind

o trecatoare eternitate;

Poetul

e botanica tuturor frunzelor

cazute de-a lungul si latul

trecatoarelor noastre imperii

pentru-a neconteni

eternitatile vremii.

Poetii

sunt cei negasiti acasa

nicicand de postasii

care-si numara

in decenii ori secole pasii;

statornicia migratoarelor stoluri

ce cauta-n colturi de lume, tipand,

cuiburi ce-au fost

in copaci ce nu sunt;

si-atunci dintre tainele toate,

se naste tiptil intrebarea:

oare ce e...Poetul?

(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

JERTFA

Imbatranira caii, visand

aceeasi iarba

ascunsa intre doua

galopuri paralele

de-a lungul unei osii

ce-a rupt in doua

visul

plimbat ca o morgana

prin cantecele mele.

Imbatranira caii.

Din ce in ce mai rar

auzu-l infioara

galopul lor spre soare,

iar oistea aceasta e

piatra de hotar:

de-o parte cel ce naste,

de alta

cel ce moare...

(poezie publicata in volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

VISE

Face-ti-as

un pat de flori

din calcaie-n subtiori,

face-ti-as

un pat de stele

din calcai pan'la sprancene;

face-m-ai

floare de camp

sa adorm la tine-gand

face-m-ai raza de stea

sa visez in noaptea ta;

face-ne-am flori de campie

sa-nflorim o vesnicie,

face-ne-am

un pod de stele

sa pornim spre Rai cu ele...

(poezie din volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

SOLDATUL

Soldatul acela

imbatranise-n transeele nimanui.

Citise de-o lume

ultima scrisoare de-acasa,

uitase de-o lume gustul

ultimului tutun;

nu mai avea decat

pusca si santul acela,

singurele, apropiatele-i rude.

Numai in veacul din urma

in umarul drept se

pripasise o floare de camp.

Soldatul o simtea, o visa;

se facusera trei: o groapa, o

pusca, o floare. Doar ei.

Intr-un alt veac

batranul soldat

a fost avansat.

Buruienile-i mistuisera

groapa si pusca, numa'

palmele-i erau adunate caus

peste floarea aceea de camp

oarecare, nemuritoare...

(poezie din volum FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

TANARA DOMNITA

Tanara domnita

cu vara-n cosita,

domnita batrana

cu iarna de mana,

unde-i primavara

ce-ti deschise rana

spre un soare care

pana-n toamna moare?

...Dragostele mele bune

vine ziua sa le-adune

intr-o lacrima de fata

pana-n zori nesarutata;

dragostele mele rele

vine noaptea sa le spele

intr-un rasarit de luna

daruit de-o zana buna

dragostele mele toate

infloresc amestecate

sus, pe o spulberatura

stropita-n soare si luna...

(poezie din volumul VITRALII- 1970)