Aparitii în presă - Premiul literar "Ştefan Romeo Ghioc", ediţia 2012

* Obiectiv - Cotidian de Tulcea, Zi aniversară Eminescu la Teatrul „Jean Bart”, 16 ianuarie 2012:

http://obiectivtulcea.ro/stirile-zilei/22607-zi-aniversar-eminescu-la-teatrul-jean-bart.html

* Ziare.com, Ziua Culturii Naţionale, sărbătorită la Tulcea, 16 ianuarie 2012:

http://ziare.com/tulcea/cultura/ziua-culturii-nationale-sarbatorita-la-tulcea-2723385

* Agenţia de ştiri Basilica, Patriarhia Română, Mihai Eminescu evocat la Tulcea, 16 ianuarie 2012:

http://www.basilica.ro/ro/stiri_din_tara/mihai_eminescu_evocat_la_tulcea_9717.html

*Adevărul, Concursul anual de creaţie "Ştefan Romeo Ghioc", 16 ianuarie 2012:

http://www.adevarul.ro/locale/tulcea/concursul_anual_de_creatie_Stefan_Romeo_Ghioc_la_prima_editie

TREI SCRIITORI TULCENI AU PRIMIT PRIMELE PREMII LITERARE " STEFAN ROMEO GHIOC"

* Este vorba despre Elena Netcu - Opera Omnia Poezie, Stanislav Popescu - Opera Omnia Prozã şi Doina Lelia Postolache - Publicisticã

* Premiul a fost instituit de revista de culturã ,,Steaua Dobrogei" în memoria reputatului scriitor şi publicist tulcean

 

Ziarul Delta, 18 ianuarie 2012 

Împlinirea a 162 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu, precum si Ziua Nationalã a Culturii, au fost sãrbãtorite în cadrul unei manifestãri de tinutã organizatã de Episcopia Tulcii, Seminarul Teologic Tulcea si revista „Steaua Dobrogei". Amfitrion al evenimentului care a avut loc în Sala Studio a Teatrului „Jean Bart" a fost profesorul Mihai Marinache.

Cu aceastã ocazie, un juriu de specialitate (avându-l ca presedinte de onoare pe scriitorul israelian de limba românã Carol Feldman - cetãtean de onoare al orasului Tulcea), prezidat de Olimpiu Vladimirov (membru al Uniunii Scriitorilor din România) si pãrintele protoiereu Romeo Ispas, a acordat câstigãtorilor desemnati primele Premii literare „Stefan Romeo Ghioc" (1944 - 2011). 

Premiul instituit de revista de culturã ,,Steaua Dobrogei" în memoria reputatului scriitor si publicist tulcean a intrat, la prima sa editie, în posesia urmãtorilor scriitori tulceni: Elena Netcu - Opera Omnia Poezie, Stanislav Popescu - Opera Omnia Prozã si Doina Lelia Postolache - Publicisticã.

A fost vorba despre un spectacol literar muzical la care si-au dat concursul fosti si actuali profesori, elevi ai scolii, invitati din licee de prestigiu ale municipiului, precum si scriitori tulceni. Spectacolul a evocat, muzical si literar, personalitatea vietii si operei eminesciene, momente din creatia marilor spirite ale culturii si literaturii române care s-au nãscut si au evoluat ,,sub auspiciile geniului eminescian", împletind si secvente din lucrãrile scriitorilor tulceni consacrati sau în curs de afirmare.

Printre invitati s-a aflat si Preasfintitul Pãrinte Visarion, Episcopul Tulcii, care a binecuvântat derularea spectacolului dedicat valorilor culturale nationale si locale. Alti invitati marcanti au fost deputatul PDL Marian Avram si directorul Directiei Judetene de Culturã, Iulian Vizauer.

Lavinia BOGDAN (redactor ziarul DELTA)

Premiul ŞTEFAN ROMEO GHIOC

Ursitoarele - Un roman premonitoriu despre viaţă şi viaţa dincolo de moarte

URSITOARELE...UN ROMAN PREMONITORIU DESPRE VIAŢĂ ŞI VIAŢA DINCOLO DE MOARTE... Prietenia dintre un mocan şi un aromân a străbătut deceniile, cu puterea pe care respectarea principiilor privind valoarea unui om a putut-o da!
Românul, tatăl meu, Ştefan Romeo Ghioc si aromanul, prietenul sau de-o viata, Mitre Caraman, reprezinta amândoi puncte de reper in domenii care au marcat viata orasului Tulcea. Mocanul-Romanul a reprezentat si reprezinta poate ziaristul cel mai complet, producator de alti tineri ziaristi talentati si, mai ales, cel mai longeviv ziarist din orasul Tulcea, dar si un om de cultura care a lasat posteritatii 6 volume de proza si poezie.

URSITOARELE

Aromânul reprezintă un punct de reper în economia locală, punând o amprentă unică asupra modului in care economia locala s-a dezvoltat de-a lungul tot a decenii de viata. Prietenia i-a adus laolalta la amurgul vietii fiecaruia dintre ei, unul povestindu-si viata, celalalt punand in paginile unei carti cu stilul sau incofundabil o viata ca in filme... 

Ursitoarele reprezintă viaţa aromânului de renume Mitre Caraman, scrisa pe parcursul a mai bine de 1 an de romanul la fel de cunoscut Stefan Romeo Ghioc, in paginile unei carti pe care cel din urma nu a mai apucat sa o vadă publicata, dar pe care o anunta deja cu nerabdare premonitorie, in gandurile sale de autor din volumul Pasaportul de Piatra, aparut in anul in care autorul a trecut la cele vesnice! O carte in care scriitorii tulceni au revăzut si gustat din nou amprenta inconfundabila a scrisului lui Stefan Romeo Ghioc, in care prietenii deloc puţini au revăzut viaţa plină de invataminte ale unui aroman intre aromani, dar si romani!

DESPRE TINE, TATĂ!

Astăzi nu te-am uitat dragă tată. Astăzi împreună cu prieteni, colegi ai tăi, rude, ţi-am spus La Multi Ani de ziua numelui ca si cum ai fi fost alaturi de noi... Ne-am dat seama toti ca intr-adevar esti cu noi in sufletele noastre si amintirile noastre frumoase cu tine taticul meu drag!

ÎN ULTIMA VREME NU AM MAI POSTAT DIN OPERA TA MAI NIMIC PENTRU CA...

pregătim celor care au vizitat pagina ta in repetate randuri o dezvaluire completa a nestematelor lasate de tine acestei lumi- poezii de o profunzime intensa pe care doar sufletele neadormite o pot avea!

Vom lansa primele e-book-uri cu cărţile tale in asa fel incat cei care sunt deja interesati de acestea sa le cunoasca usor. Vom arata nu doar poeziile tale profunde tati, dar si romanele de proza extraordinar de VII, de pline de UMOR, dar un umor dramatic pe care doar oamenii care accepta realitatea dar combatand-o in acelasi timp o pot face.

Şi la fel de curand colegii tai, scriitorii tulceni, vor anunta lansarea unui concurs anual de creatie literara si publicistica in memoria ta, draga tati.

PE CURÂND LA URMĂTOAREA POSTARE TATI!

CRĂCIUN CU ÎNGERI

Dragul meu tată, de aici din efemerele trăiri lumeşti trimit gândurile mele spre veşnicia in care te-ai imbracat cu bunăvoinţa Celui de Sus. Trimit din trecerea clipelor, catre veşnicia in care te scalzi acum, iubirea mea cea mare si greu de cuprins in cuvinte pentru tine, tata! 

Pendulez între realitatea lui "nu mai esti langa mine" si înţelegerea lui "vei fi mereu in inima mea". Reusesc cu greu sa nu te mai caut langa brad cu privirea si sa imi imaginez ca sufletul tau e mai presus de inaltimea oricarui brad lumesc, in lumea stelelor care imbraca dansul vesnic al îngerilor!
Şi pentru ca e vremea colindelor, te colind acum cu magia unui cantec strabun si stiu ca il vei auzi de acolo din ceruri!

Craciun Fericit alaturi de Ingeri, dragul meu tata!

URSITOARELE

Prima aparitie postuma a scriitorului si jurnalistului Stefan Romeo GHIOC, tata si sot iubit si prieten regretat de foarte multa lume, este cuprinsa in romanul biografic dedicat unei personalitati tulcene din marea familie a aromanilor, domnul Mitre CARAMAN.

Romanul "Ursitoarele- Mirili" scris de Stefan Romeo GHIOC va fi lansat pe 22 decembrie de cel care i-a fost prieten, domnul Mitre CARAMAN, caruia tatal meu i-a scris pana cu putin timp inainte de plecarea in eternitatea ingerilor acest roman plin de viata, speranta si dragoste de viata!

SARUT' MANA TATAL MEU!

Tată, nicicând Dorul nu se termină, nicicând suspinele nu se alină, nicicând amintirea nu moare, se azvântă cu forţă nebanuita a fiecarei clipe traite pana dincolo de soare, intr-o albastra si plina de cantari mare, in care te revad acolo in zare, trecand printr-o imensa lacrimare la o magica exclamare : 

Bine te-am regăsit, Doamne Mare! 

Ştefan Hruşcă şi Adrian Păunescu - Rugă pentru părinţi

PENTRU CA STIU CAT DE MULT ITI PLACE DRAGA TATA!

Tudor Gheorghe; Au inebunit salcâmii; 2011

Tudor Gheorghe, "Primavara Simfonic", "Dorul călător",  un concert vocal-simfonic susţinut de orchestra simfonica şi corul Filarmonicii Piteşti la 21 mai 2008.

Îţi trimit o bucurie dragă tati, pe aripi de înger, la tine in acordurile atat de dragi tie sa urce... Un Tudor Gheorghe, artistul veritabil, cum il numeai tu cu bucuria celui ce isi contura viata intreaga din seva operelor adevarate- scrise, cantate, pictate, sculptate... Asculta tata aceste melodii, alaturi de mine, alaturi de noi cei ce ne lasam inconjurati de vraja lor, trăindu-le cu adevărat

35...

In miez de noapte ma gandesc la tine Draga Tata...

Ma gandesc cum trec minutele, asteptand sa apari cu zambet larg pe buze, zambetul tau bland si cald, inconjurat de florile magnifice cu micii spini ce poarta numele de trandafiri, soptind cuvintele de care am mereu nevoie la fiecare an, din nou, mereu, din nou...

Un dor atat de definit si totusi imposibil de descris...

Privirea mea cauta cu speranta amintirea imaginii tale, auzul meu memoreaza din clipele trecute si parca totusi mai vii ca niciodata, cum ma strigai pe nume, la 7, 17, 20, 30...astept inca sperand ca voi auzi si acum al tau 35...

Dar Draga Tata in sufletul meu te regasesc mereu, in rugaciunea mea de zi cu zi, in lumina tainica a candelei ce straluceste toata iubirea mea catre tine!

Nu te teme sa iubesti acele momente in care viata iti arata drumuri necunoscute spre univers,

Cand clipele iti arata intr-un crampei cat de eterna e trecerea lor si cat de mereu sunt de fapt langa noi…

Nu te teme de uitare sau de vreo liniste grea, fara sfarsit…

Nu te gandi ca la un moment dat nu vei mai gandi si ca tot ce se poate simti nu se va mai putea simti…

Nu tresari atunci cand vei auzi ceea ce altii nu vor putea auzi…

Nu te intrista cand vei vedea ceea ce altii vor plange ca nu pot inca vedea…

Nu te chinui incercand sa spui ceea ce altii inca nu vor sa auda…

Lumea aceasta e una  fara sfarsit, e  lumea vietii din care nu vom pleca de fapt niciodata,

A vietii in care iubirea cladeste mereu autostrazi spre infinit, ca intr-un cerc de neoprit,

In care tu ma iubesti pe mine, eu te iubesc pe tine

Si iubindu-ne astfel nu vom fi niciodata pierit….

Pentru ca mereu va ramane cineva cu ceva de iubit…

Suntem de fapt o generatie fara sfarsit,

In care doar nume se schimba pe fondul nestins al  iubirii aflate sub semnul infinit!

                                            

 ITI MULTUMESC DIN SUFLET TATI... AM AUZIT NUMAI CE SOAPTA TA...

SOAPTA CELOR "35"

O viaţă de cuvinte în imagini - Mai bine de o lună fără...Ştefan Romeo Ghioc

Ziarul Delta din 18 noiembrie 2011:

Ziarul Delta: http://www.ziaruldelta.ro/

Ziarul Delta: Lumea cuvintelor de aici spre dincolo - In memoriam Ştefan Romeo Ghioc

Articol apărut în ziarul tulcean Delta din 28 octommbrie 2011:

Ziarul Delta: http://www.ziaruldelta.ro/

SCRISOARE PENTRU TATAL MEU

Într-o lume nebună în care poate ai suferit, să nu uiţi tata că ai avut mereu alături dragostea familiei, să nu uiti ca orice pas de departe al tau auzit ma facea sa sar in sus si sa strig cu imensa bucurie “vine tati”… Sa nu uiti sclipirea din ochii mei atunci cand incepeai sa imi spui povesti sau cand imi aduceai o ciocolata sau cand mare fiind imi spuneai atat de puternic si simplu "bravo"... 

Să şti ca voi fi mereu recunoscatoare pentru munca si truda care se regasesc in albul atat de frumos din pletele tale, din perii asprii ai barbii tale. Care se regasesc in desenul atat de frumos şi placut al ridurilor ca niste randuri ale unei povesti de-o viata, dragul meu tata.

Dragostea e singurul dar ce imi sta imi putinta sa iti dau din toata fiinta rasplata pentru tot ce ai facut cu drag pentru mine. Si iti promit tata ca nu te voi lasa niciodata sa te simti insingurat. Iti voi citi mereu din poeziile cu Esenin pe care le iubesti atat de mult, iti voi arata desenele lui Grigorescu acelea cu  joaca din ulita copilariei tale la care jinduiau din cand in cand si te linisteai apoi doar privindu-ma pe mine…

Tată ai reuşit sa faci atatea lucruri frumoase in viata, ai putut sa depasesti atatea obstacole, ai trecut prin atatea intamplari, ai vazut si auzit atatea lucruri, tata, am atatea sa mai invat de la tine, as vrea sa iti zic ca inca mai ai de muncit cu mine… as mai avea atat de multe sa iti spun, să îţi ofer…

VITRALII

Stiu,

am intrat nebarbierit

si rece

in lumea ta

cu verzi pereti de sticla;

fara sa stiu

i-am spart cu o aripa

si visul s-a oprit,

dar visul trece

iar maine-n zori

vei strange cu sfiala

sparturi din lumea ta

cea verde-n poala

si-ai sa te pierzi

din nou printre povesti.

Eu plec.

Ramai acolo

unde esti...

(poezie publicata in primul volum al autorului VITRALII- 1970)

CERBII

Mi-am trimis cerbii

sa pasca prin

gradinile imparatiei tale,

mare cat un Rai;

aveai atata soare

de parca tot cerul

coborase pe umerii tai

sa-mi ispiteasca cerbii.

Azi,

nu mai ai decat

o palma de loc

pe care abia

tu singura incapi

si-mi voi trimite cerbii

sa pasca

prin alte gradini...

(poezie publicata in volumul FANTANILE CU OCHI ALBASTRI- 2001)

PASAPORTUL DE PIATRA

...De ieri imi e gata

slefuit ca atare

pasaportul de piatra, cel

cu patru hotare.

Hotarul spre stele,

in numele Tatalui. Jos,

inspre crestetul somnului

hotarul Fiului, iar

pe umeri de piatra

impliniti mai putin,

Sfantul Duh si Amin...

Alaturi, apropiatii ma

priveau din piezis, pe

furis, asteptand de la mine

o vorba de bine: "Nu-i

asa ca-i frumos?"

Oficial, aici totu-i perfect.

Chiar si identitatea imi

e sapata in piatra

sa nu-mi piara numele

in pustiu, cand

vantu-n pustiu o sa bata

iar jos, sub o lespede

grea e chiar ea, casa mea

unde groparii-or sa sape

adanc, pentru umarul drept,

pentru umarul stang

ca sa dispun de-un

al naibii confort care,

desigur, va costa mult

mai putin de un ort...

"Nu-i asa ca-i frumos?"

Ma-ncurajau apropiatii

duios...Ce sa le spun?

"Mai frumos n-are cum...",

parca vazand acei vamesi

de fum, ce-mi vor lua in

primire cu raceala nefirea

controland cu privirea

acele date solemne, exacte,

despre cand am trecut

hotarul dinspre viata

si moarte; desprimenindu-mi

cu detasare invelisuri

din carpe, din piele, din oase,

sintetizandu-le in

iluzorii, efemere carcase...

Era totul asa de perfect langa

cele patru hotare de piatra,

ca se punea firesc intrebarea:

"Oare ce mai asteapta?"

Nimic important...

Doar ca, poate vedeti,

prea-cinstitii gropari

se intampla ca-s beti,

mult prea beti

ca sa poata sapa

noi hotare de huma

intre Soare si Luna,

intre Tata si Fiu, intre

ce-a fost si ce nu-i,

intre

Intreg si Pustiu;

asa ca de nimeni

n-au vreme Acum

prea-cinstitii gropari,

mai ales de Poetii

care si-asa tot

umbla hai-hui,

mereu, fara rost printre

Hotarele Mortii,

Hotarele Vietii...

(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

CEALALTA VIATA

Intr-o viata care va fi

am sa fiu lautar

pesemne chiar plin de har,

sau un soldat resemnat

innoptat pe-o baricada solara

sau voi fi o fantana albastra

unde ciutura veche

isi cauta Steaua Polara,

sau voi fi calatorul

pornit in nesfarsita plimbare

prin vesniciile Carului Mic,

Carului Mare...

Intr-o trecere viitoare

poate-am sa fiu iarasi Poetul

ucis pe roata unsa cu miere

fara nici o durere

sau voi fi cerbul ce-alearga

sa iasa din bezna

cu strigate de lupi

adanc infipte in glezna, ori

cine stie, voi fi iarasi Poetul

neaflat nicicand de postasii

care-si numara de decenii

ori secole pasii...

Intr-o viata ce fi-va sa fie

voi fi poate cormoranul stingher

strigandu-si singuratatea

din imensitatea stolului

in care e prizonier

sau poate voi fi...

...Dar indiferent ce voi fi

sau ce nu, in viata ce vine

am sa te caut din margine-n

margine iarasi pe tine,

Cantarea Cantarilor toate,

zana prea-buna, ne-buna

care ne vindeci mereu

de-ale lumii pacate...

(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATA- 2011)

DESPARTIRE

Iubito, a sosit Postalionul

din vremuri vechi, urcand

spre vesnicie,

bunicul ne trimite gramofonul

sa ne indemne la o sindrofie

Maine in zori, cand va porni spre stele

Postalionu-i plin cu vise-apuse

Si doar un loc e liber sus, pe capra,

Langa birjarul ce demult se duse

Iubito, ce sa facem, ca pe locul

acela, doar un singur vis incape

iar eu am ordin sa ajung la stele

cu nimeni din cei dragi indeaproape

Sa dam cu zarul n-are rost, se stie

ca zarurile vietii-s masluite

asa ca spune-mi limpede : "acuma

urca tu sus langa birjar, iubite

Eu voi veni la cursa urmatoarea

cand Postalionul poate trece iara

din vremuri vechi, urcand

spre vesnicie

cu gramofonu-mpachetat in poala".

Iubito, Postalionul este gata,

sa nu ma mai astepti la pranz acasa

dar eu te-astept,

la cursa urmatoare

ca singura din vesnicii mireasa...

(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)

TATAL

Mai mereu incruntat si nedrept, prematur,

avand parul si gandul si sufletul sur

ne-amintim de el doar in scurte clipite

ca pe-un ciudat meteor- trecator

pe-ale vietilor noastre orbite...

Nespunand niciodata

de ce sufletu-l doare

chiar si-atunci cand goleste un biet blid cu mancare,

umil ca nu poate aduce mai mult

pentru cei ce-i iubeste-arzator

nu-n cuvinte, ci-n gand...

Mai mereu posac si parca vesnic invins,

mai mereu suduit

c-a baut vreo cinzeaca

pentru ca ranile sufletului

trecator sa-i mai treaca...

Ne-amintim de el doar in scurte clipite,

mai ales cand pleaca

de pe ale vietilor noastre orbite,

lasandu-ne singuri dintr-odata

si goi

de iubirea aceea profunda si muta,

neinteleasa de noi...

(poezie din viitorul album CLIPA)

PERSONALIA- IN MEMORIAM STEFAN ROMEO GHIOC

Stefan Romeo Ghioc este si va fi poetul si jurnalistul desavarsit.

Este si a fost tatal fiicei sale pana in ultima clipa a vietii si dincolo de ea...

A fost sotul plin de devotament in fiece clipa a celor 36 de ani de casnicie sarbatoriti cu un zambet inlacrimat pe un pat bolnav si suferind alaturi de sotia si fiica sa.

Cuvintele se contureaza greu, iar din suferinta fara margini lasata in sufletul fiicei si sotiei odata cu plecarea sa dintre noi, acolo sus inspre stelele la care medita si la Domnul cu care vorbea din ce in ce mai des in ultimii ani s-a nascut un legamant.

L-ati putea numi legamantul fiicei sale facut inainte ca tatal si prietenul ei cel mai bun sa plece in lumea in care "nu este nici umbra si nici suspin"- ca oamenii sa cunoasca in primul rand poezia profunda pe care tatal a scris-o in ultimii 10 ani.