Iubito, a sosit Postalionul
din vremuri vechi, urcand
spre vesnicie,
bunicul ne trimite gramofonul
sa ne indemne la o sindrofie
Maine in zori, cand va porni spre stele
Postalionu-i plin cu vise-apuse
Si doar un loc e liber sus, pe capra,
Langa birjarul ce demult se duse
Iubito, ce sa facem, ca pe locul
acela, doar un singur vis incape
iar eu am ordin sa ajung la stele
cu nimeni din cei dragi indeaproape
Sa dam cu zarul n-are rost, se stie
ca zarurile vietii-s masluite
asa ca spune-mi limpede : "acuma
urca tu sus langa birjar, iubite
Eu voi veni la cursa urmatoarea
cand Postalionul poate trece iara
din vremuri vechi, urcand
spre vesnicie
cu gramofonu-mpachetat in poala".
Iubito, Postalionul este gata,
sa nu ma mai astepti la pranz acasa
dar eu te-astept,
la cursa urmatoare
ca singura din vesnicii mireasa...
(poezie din volumul de versuri PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu