23 octombrie 2011

TATAL

Mai mereu incruntat si nedrept, prematur,
avand parul si gandul si sufletul sur
ne-amintim de el doar in scurte clipite
ca pe-un ciudat meteor- trecator
pe-ale vietilor noastre orbite...
Nespunand niciodata
de ce sufletu-l doare
chiar si-atunci cand goleste un biet blid cu mancare,
umil ca nu poate aduce mai mult
pentru cei ce-i iubeste-arzator
nu-n cuvinte, ci-n gand...
Mai mereu posac si parca vesnic invins,
mai mereu suduit
c-a baut vreo cinzeaca
pentru ca ranile sufletului
trecator sa-i mai treaca...
Ne-amintim de el doar in scurte clipite,
mai ales cand pleaca
de pe ale vietilor noastre orbite,
lasandu-ne singuri dintr-odata
si goi
de iubirea aceea profunda si muta,
neinteleasa de noi...

(poezie din viitorul album CLIPA)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu