Tot mai ades mi-este greu
sa intarzii mereu
prin aceste hatisuri de luna,
de soare, unde totul se naste
iar in finaluri se moare;
tot mai ades mi-este greu
prin cuibare de fluturi
fluturand a mereu
inspre zari ce nu sunt,
orizonturi mutate intruna de vant
ori pescarusi rataciti pe pamant;
tot mai ades intregul ma strange
intre vami de miere-durere
si lacrimi de sange
si doar pescarusii-mi
sunt fratii, surorile
care-mi mai muta zarile
mai departe, mai incolo, mai sus
de rasarituri, de luna,
de miere-durere, de
orice perisabil apus...
(poezie publicata in volumul PASAPORTUL DE PIATRA- 2011)
Nu am inca volumul, se mai gaseste?
RăspundețiȘtergere